Alături de familiile care și-au deschis ușile pentru refugiații din Ucraina

Scopul ajutorului este de a susține gospodăriile care găzduiesc cel puțin doi sau mai mulți refugiați timp de mai mult de o săptămână, astfel încât aceștia să-și acopere cheltuielile adiționale pentru alimente și alte nevoi esențiale.

Implementatorii programului - People in Need Moldova, Catholic Relief Services, Helvetas, World Vision, ACTED și Solidarités International - se ocupă de selectarea și înscrierea familiilor din toată țara care și-au deschis casele lor pentru refugiații ucraineni. Astfel, în cadrul primăriilor au fost create comisii care au întocmit listele cu numele, prenumele, adresa și numărul de telefon al familiei care a găzduit refugiați. Informația este verificată organizațiile implementatoare, după care beneficiarul primește un SMS pentru a selecta opțiunea de a primi bani prin intermediul MAIB, Poșta Moldovei sau Western Union. Totodată, au fost create echipe mobile care se deplasează în regiuni pentru a colecta aceste date.

Până la ora actuală, PIN Moldova a gestionat primirea ajutorului unic financiar de către mai multe familii din regiunea de sud a țării. Am discutat cu câțiva dintre ei pentru a afla de ce au hotărât să cazeze refugiați și la ce le-au folosit cei 3500 de lei.

Raisa Celac, din Chirsova, UTA Găgăuzia, are un frate care este căsătorit cu o ucraineancă și locuiește de mulți ani la Odesa. Când a început războiul, el s-a refugiat la sora lui, împreună cu soția, doi copii și soacra. Cei doi copii și bunica lor continuă să stea la Chirsova, părinții, însă, au plecat în Europa pentru că aici nu au din ce trăi.

„Am primit recent un ajutor financiar în valoare de 3500 de lei. Acești bani au ajuns la noi exact când trebuia să achităm plata pentru consumul de gaze naturale în perioada rece a anului, așa că ne-au fost de mare folos. Vreau să mulțumesc pentru acest ajutor, dar păcat că e doar o singură dată. Refugiaților le este greu să se afle în Moldova pentru că nu au surse financiare. Aceasta e opinia lor. În cazul nostru, e mai ușor - noi lucrăm, avem salariu și nu i-am lăsat la greu. Cred că dacă noi am fi fost în locul lor, și ei pe noi ne-ar fi ajutat”, ne-a spus Raisa Celac.

Și Gheorghe Munteanu din satul Alexeevca, comuna Svetlîi, UTA Găgăuzia, s-a numărat printre persoanele cărora People in Need Moldova le-a distribuit suma de 3500 de lei. Și asta pentru că timp de două săptămâni a oferit hrană și cazare pentru trei femei și trei copii - rude ale soției - venite din Odessa. Toți șase au plecat, ulterior, pentru o perioadă în Turcia, dar s-au întors, în final, acasă, în Ucraina.

„Am crezut că cei 3500 de lei sunt pentru ei și, evident, am avut grijă să le dau banii. Abia mai târziu am înțeles că erau pentru noi, familiile care au cazat refugiați. Dar nu-mi pare rău - de unde dai, Dumnezeu dă înapoi. Eu cred că e bine că s-a dat acest ajutor bănesc, cu siguranță le-a fost de ajutor tuturor celor care au primit în casele lor oameni care au fugit de urgia războiului”, ne-a mărturisit Gheorghe Munteanu.

Zinovia Radu din Tartaul de Salcie, Cahul, are 81 de ani. Dintre toți cei cinci copii ai săi, doar unul a rămas în Moldova. Restul locuiesc peste hotare, inclusiv în Ucraina. Războiul a adus-o pe fiica cea mai mare, împreună cu două fete și trei nepoți, în Moldova. Inițial au stat la Chișinău, doar că apartamentul cu o singură cameră, în care au fost cazați, s-a dovedit a fi neîncăpător pentru toți ei. Așa că fiica și ginerele au plecat la Tartaulul de Salcie, unde au stat o lună și trei săptămâni - de pe 5 martie până pe 22 aprilie.

„Din cei 3500 de lei pe care i-am primit o să-mi cumpăr lemne pentru iarnă. Aveam o rezervă, dar a trebuit să încălzesc casa cât au stat copiii la mine. Sunt tare mulțumită de acest ajutor”, ne-a spus doamna Radu.

Și lui Piotr Blușenco, din Lucești, Cahul, războiul i-a adus acasă rudele de la Cernăuți - feciorul și doi nepoți. În curând va veni și nora. Nu știe cât vor sta la el, zice că important e să se termine războiul și să fie pace în țara vecină. Abia atunci se vor putea întoarce acasă.

„Banii care i-am primit i-am folosit pentru procurarea hainelor și a hranei pentru ei, inclusiv dulciuri, multe dulciuri pentru copii. A fost un suport necesar. Sigur că nu i-am fi lăsat la nevoie, aveam cu ce-i hrăni și noi, dar e bine că am avut parte și de un ajutor suplimentar”, spune Piotr Blușenco.