Când finanțarea internațională devine acuzație: răspunsul organizațiilor societății civile la atacurile informaționale

La scurt timp, discuția prinde amploare pe anumite canale de Telegram, Facebook sau TikTok și se mută de la ceea ce face organizația la cine o finanțează și „în interesul cui lucrează”. Astfel, prin strategii intenționate, activitatea și rezultatele organizației trec în plan secundar, iar finanțarea este transformată în subiect de discuție publică cu scopul de a-i contesta credibilitatea. Această acțiune este un tip de atac informațional, prin care o informație reală, precum sursa finanțării, este scoasă din context și folosită pentru a influența percepția publică.

Datele recente arată amploarea acestui fenomen. În perioada 13 mai – 1 august 2026, WatchDog.MD a identificat 394 de postări de discreditare la adresa OSC-urilor din Republica Moldova. Acestea au fost publicate pe 45 de canale de Telegram, dintr-un total de peste 900 de canale care difuzează conținut referitor la Republica Moldova, identificate de Telemetrio, un serviciu independent de analiză și monitorizare a Telegramului.

Potrivit analizei, aceste postări au acumulat peste 808.000 de vizualizări. În 240 de postări s-a insinuat că OSC-urile și instituțiile de presă care beneficiază de granturi sunt controlate de autorități. În alte 89 de postări, OSC-urile au fost calificate drept „agenți străini” sau prezentate ca fiind supuse „controlului extern”.

Aceste afirmații s-au referit în mare parte la organizații vizibile la nivel național.

Însă mecanismele prin care finanțarea este folosită pentru a discredita o organizație nu se limitează la actorii cunoscuți la nivel național. Aceleași tehnici pot fi aplicate și organizațiilor locale, mai ales într-un context electoral, în care încrederea comunității este esențială pentru activitatea lor.

Prin urmare, este firesc să ne întrebăm ce pot face OSC-urile când se confruntă cu un astfel de atac. Când este recomandabil să răspundă și când este mai bine doar să monitorizeze situația?

În materialul de mai jos, răspundem la aceste întrebări și propunem instrumente simple pe care OSC-urile le pot folosi pentru a recunoaște, evalua și gestiona atacurile informaționale, fără a contribui, printr-o reacție disproporționată, la amplificarea lor.

Critică legitimă sau atac la adresa credibilității?

Este important ca o OSC să facă diferența între întrebările legitime despre finanțare și mesajele care transformă finanțarea externă în instrument de discreditare a societății civile.

Întrebările despre sursele de finanțare, buget, cum sunt cheltuiți banii și dacă există conflicte de interese formulate într-un ton neutru, țin de transparență și sunt perfect legitime. Orice beneficiar, jurnalist sau cetățean poate solicita astfel de informații, iar la rândul său, OSC poate răspunde prin prezentarea documentelor și informațiilor publice relevante.

Finanțarea devine, însă, un instrument de discreditare și dezinformare atunci când este folosită pentru a insinua, fără dovezi, că organizația finanțată din exterior „primește ordine”, „execută indicații”, „este controlată” sau nu este independentă în deciziile sale.

Semne că finanțarea este folosită în scopuri de manipulare

Notă: Lista nu este exhaustivă. Semnele de manipulare pot apărea cumulativ, însă și un singur semn dintre cele enumerate mai jos poate indica o tentativă de manipulare.

• Un grant este prezentat ca dovadă a controlului sau dependenței față de finanțator; etichete precum „mâncător de granturi”, „agent străin”, „ONG de buzunar” sau „soroșist” sunt folosite în locul unor dovezi despre activitatea organizației.
• Aceeași narațiune manipulatorie este preluată de mai multe surse media ori distribuită pe mai multe canale de social media, amplificând mesajul.
• Un articol, reportaj sau o postare citează selectiv un document, fără trimitere la sursa primară.
• Titlul articolului și/sau imaginea care îl însoțește sugerează control, dependență ori interese ascunse fără a prezenta dovezi.
• O eroare individuală este generalizată la întregul sector.

În continuare, analizăm două exemple, în care informația despre finanțare este folosită pentru a submina credibilitatea unei organizații a societății civile și a unei instituții media care beneficiază de sprijin din partea diferiților donatori.

Exemplul 1: Discreditarea Promo-LEX prin etichete privind finanțarea externă

În luna iunie 2026, canalul de Telegram „Молдавский Vагон” a redistribuit o postare publicată de un alt canal în limba rusă, „Осторожно!”, despre Promo-LEX, organizație cunoscută pentru promovarea democrației și a drepturilor omului în Republica Moldova. Postarea, intitulată „Avocații criminalității în solda Occidentului”, descrie organizația drept „mâncător de granturi profesionist” și o acuză că promovează interesele autorităților pro-europene din Republica Moldova. (https://t.me/mv6566/43476)

Postarea nu face referire la un raport, decizie sau cheltuieli concrete ale Promo-LEX care să susțină aceste acuzații. În schimb, finanțarea externă de care beneficiază organizația este prezentată ca argument pentru a pune sub semnul întrebării independența și integritatea acesteia. Imaginea cu marionete care însoțește postarea transmite aceeași idee de control și dependență.

Exemplul 2: Discreditarea RISE Moldova prin atacul asupra mesagerului

Într-o postare publicată la sfârșitul lunii iunie 2026, canalul de Telegram „Мамалыга и Токана” comentează investigația RISE Moldova despre remunerația Anastasiei Taburceanu, verișoara Președintei Maia Sandu, la instituția de stat MoldATSA. (https://t.me/tokanamd/30533)

Canalul descrie RISE Moldova drept un „portal pe granturi și donații” și sugerează că instituția media ar publica articole la comandă.

Astfel, unii cititori, în special cei cu mai puțină experiență de analiză critică a informației, pot ajunge să evalueze materialul nu pe baza dovezilor prezentate în investigații, ci prin prisma etichetelor atribuite instituției media.

Cum reacționăm?

Nu orice atac necesită un răspuns public. Reacția poate pune organizația într-o poziție defensivă sau poate contribui la amplificarea mesajului pe care încercăm să îl contracarăm.

De aceea, înainte de a reacționa, este important să evaluăm amploarea atacului, credibilitatea sursei, publicul la care ajunge și impactul real sau potențial asupra organizației, a partenerilor și a beneficiarilor. Uneori, cea mai bună strategie este să nu răspundem deloc sau să monitorizăm situația, intervenind doar dacă aceasta evoluează.

Putem identifica patru niveluri de reacție, de la monitorizare și lipsa unei intervenții publice până la un răspuns public și o acțiune coordonată.

Nivelul 1: Postare izolată

Dacă mesajul este distribuit de un singur canal cu un număr redus de urmăritori și nu generează reacții în comunitate (circulație redusă), recomandarea este să nu îl amplificați reacționând public. În același timp, continuați să monitorizați situația pentru a vedea dacă mesajul este preluat de alte surse.

Nivelul 2: Mesajul ajunge la beneficiari și parteneri

Dacă mesajul, deși distribuit de un singur sau de câteva canale, dar cu număr redus de urmăritori, ajunge la beneficiari și/sau parteneri, iar aceștia solicită clarificări, este recomandabil să răspundeți în privat, oferind informații concrete și verificabile și, atunci când este posibil, linkuri către sursele originale.

Nivelul 3: Mesajul se amplifică și se răspândește

Dacă postarea inițială este preluată de mai multe canale, pagini web sau conturi, inclusiv conturi automatizate (boți), și începe să se răspândească, este recomandabil să publicați o clarificare pe canalele oficiale ale organizației.

Nu redistribuiți postarea atacatoare și nu includeți linkul către aceasta. Astfel, evitați să contribuiți la amplificarea mesajului și la creșterea vizibilității acestuia.

De asemenea, puteți transmite informația relevantă, prin e-mail, partenerilor, reprezentanților presei și finanțatorului, astfel încât aceștia să dispună de date corecte și verificabile.

Nivelul 4: Apar consecințe concrete

Atunci când mass-media solicită comentarii, un partener suspendă o activitate, beneficiarii se retrag sau apar amenințări ori hărțuire, este necesar un răspuns coordonat, bazat pe fapte verificabile.

Stabiliți cine comunică public în numele organizației și cine gestionează aspectele de siguranță și eventualele probleme juridice. Aceste roluri pot reveni, în funcție de situație, persoanei responsabile de comunicare, avocatului organizației sau directorului/administratorului.

Amenințările, publicarea datelor personale și cazurile de hărțuire trebuie documentate separat. Păstrați capturi de ecran ale materialelor relevante și notați într-un fișier separat data, ora, canalul pe care au fost publicate și, dacă sunt cunoscute, persoanele implicate. Nu ștergeți materialele originale înainte de a le salva.

Aceste dovezi pot fi folosite ulterior pentru sesizarea poliției și solicitarea unei investigații sau pentru consultarea unui avocat cu privire la alte măsuri legale.

1. Construiți credibilitatea înainte de apariția unui atac

Publicarea periodică a informațiilor despre activitatea organizației, proiectele implementate și sursele de finanțare facilitează verificarea faptelor și reduce spațiul pentru speculații.

Un CV instituțional, un infografic despre rezultatele organizației sau un raport de activitate pot deveni surse de referință utile pentru a contrazice informațiile false, oferind publicului date concrete, accesibile și ușor de verificat.

2. Desemnați un responsabil de comunicare pentru situațiile de criză

Stabiliți din timp cine coordonează răspunsul public al organizației în situații de criză. Această persoană poate fi diferită de responsabilul de comunicare al organizației. Evitați ca mai mulți colegi să răspundă separat, de pe conturile personale, la aceeași acuzație. Mesajele contradictorii pot crea confuzie și pot amplifica inutil subiectul.

Răspunsul trebuie să fie coordonat și proporțional cu amploarea și riscul de răspândire a mesajului, precum și cu potențialul prejudiciu pentru organizație.

3. Documentați mesajul înainte de a reacționa și păstrați informația la îndemână

Faceți o captură de ecran a articolului sau postării, astfel încât să fie vizibile canalul, data, ora și numărul de vizualizări, și păstrați linkul către aceasta. Dacă textul este ulterior editat sau șters, veți avea o dovadă a conținutului care a circulat.

În paralel, păstrați într-un loc comun informațiile esențiale despre proiecte: scop, finanțator, buget, documente de finanțare și rapoarte. Astfel, organizația poate verifica rapid o afirmație și poate răspunde consecvent, pornind de la aceleași surse.

4. Separați faptele de etichete și răspundeți cu dovezi

Identificați mai întâi afirmațiile care pot fi verificate: cine finanțează proiectul, ce sumă este implicată, care este scopul proiectului, cine sunt beneficiarii sau cum sunt cheltuiți banii. Răspundeți acestor afirmații cu informații concrete și surse relevante.

Un răspuns simplu poate fi: „Proiectul este finanțat de X. Informațiile despre activități și buget sunt disponibile aici: [link]. Afirmația potrivit căreia Y nu este susținută de documentele proiectului, care arată Z.”

Dacă anticipați întrebări, includeți datele de contact ale unei persoane din cadrul organizației care poate oferi informații suplimentare.

În același timp, nu este necesar să răspundeți etichetelor precum „agent străin”, „mâncător de granturi” sau „organizație plătită”. Acestea nu sunt afirmații factuale care pot fi clarificate printr-o simplă cifră sau printr-un document. În plus, repetarea acestora într-o dezmințire poate contribui la răspândirea mesajului inițial, iar cititorul poate reține eticheta chiar dacă aceasta este prezentată pentru a fi respinsă. Principiul de bază, în acest caz este nu combateți eticheta, ci oferiți publicului suficiente fapte pentru a o putea evalua singur.

5. Nu improvizați

Dacă nu aveți la dispoziție documentele necesare pentru a confirma o informație, nu improvizați cifre sau explicații. Este mai bine să reveniți ulterior cu un răspuns verificat decât să furnizați o informație incorectă care poate fi ulterior folosită împotriva organizației.

În concluzie:

Atunci când finanțarea externă este folosită pentru a pune sub semnul întrebării autonomia unei OSC, organizația poate readuce discuția la ceea ce poate fi verificat: cine finanțează, ce prevede proiectul, ce rezultate are și cine ia deciziile.

Nu este necesar să răspundeți fiecărei etichete și nici fiecărei postări. Documentarea, verificarea, transparența și un răspuns proporțional cu amploarea și impactul atacului oferă organizației o bază mai solidă pentru a-și proteja credibilitatea și încrederea comunității.

Acest articol a fost realizat în cadrul parteneriatului dintre People in Need Moldova și Comunitatea WatchDog.MD, în cadrul proiectului regional „Rezilienți și conectați: Inițiative comune împotriva dezinformării”, cofinanțat de Uniunea Europeană.