Centrul de Educație Digitală – o punte către cunoștințe pentru copiii romi, refugiați din Ucraina

De-a lungul anilor People in Need promovează educația și incluziunea, practic, în toate regiunile, unde își desfășoară activitatea. O atenție deosebită se atrage procesului educațional și în zonele afectate de conflict. Odată ce Republica Moldova s-a ciocnit cu un flux masiv de refugiați din Ucraina, după 24 februarie 2022, People in Need a depus eforturi considerabile pentru a le oferi copiilor alungați de război, dreptul fundamental la educație. 

În diferite regiuni ale țării au fost deschise șase Centre de Educație Digitală, care permit copiilor de diferite etnii veniți din Ucraina, dar și din comunitatea-gazdă, să-și continue calitativ procesul de învățământ, pentru o integrarea socială mai ușoară. La unul dintre aceste centre, deschise de organizația noastră în UTA Găgăuzia, în ajunul Zilei Internaționale a Romilor, i-am întâlnit pe Mihail și Zuhra – familie de romi, refugiată la Comrat din regiunea Odesa. I-am întâlnit în momentul, când îl înregistrau pe unul dintre copiii lor la Centrul de Educație Digitală. Cu această ocazie am reușit să discutăm cu ei pe scurt despre importanța educației și provocările cu care se confruntă copiii lor în procesul de învățământ.

- De cât timp deja vă aflați în Republica Moldova?

Zuhra: Am venit în Moldova după vreo 4-5 luni de la începutul războiului. Ne-a fost foarte greu în acea perioadă. Sirene, explozii... Copiii erau speriați, fiul mai mare, în general, intrase în depresie, nu voia să iasă din casă. Noi speram că în curând războiul se va termina, dar până la urmă am fost nevoiți să plecăm. Am ales Moldova, deoarece eu cândva am locuit aici și nici foarte departe de casă nu am vrut să plecăm. Am optat pentru cel mai apropiat și sigur loc.

- Câți copii sunt în familia voastră?

Zuhra: Noi avem trei copii, doi dintre care sunt de vârstă școlară. Fiul cel mare, Anatolii, frecventează acum Centrul de Educație Digitală, unde își continue studiile. El nu are ore zilnic. Periodic profesorii îi transmit anumite teme, pe care el trebuie să le facă. Când asta se întâmplă, el vine la centru și aici își face lecțiile.

- A fost dificil pentru el să treacă la învățământ online?

Zuhra: Nu aș zice că i-a fost greu. Elevii din Ucraina au fost familiarizați cu această formă de predare încă înainte de război, în perioada pandemiei COVID-19.

Mihail: Desigur că nu este același rezultat ca și dacă ar frecventa o școală obișnuită. Cu siguranță, ne-am dori ca copiii noștri să frecventeze o școală normală cu lecții, diferite obiecte, activități extracuriculare etc. Dar, reieșind din circumstanțe, și formatul online este foarte binevenit.

Zuhra: Aici, la Centrul de Educație Digitală, condițiile sunt bune, copiii au la dispoziție tot de ce au nevoie.

- Și acum ați decis să-l înscrieți și pe fiul mai mic?

Zuhra: Da, doar că în cazul lui e mai dificil. Tristan nu cunoaște calculatorul, nu poate nici măcar să citească și nici să scrie. În anul 2022 el abia împlinise șapte ani și noi voiam să-l dăm la școală, dar din cauza războiului am fost nevoiți să plecăm din țară. Acum am aflat că la Centrul de Educație Digitală există un profesor ucrainean, care ar putea să se ocupe cu Tristan și să-l pregătească pentru noul an școlar. Aș vrea ca profesorul să-l învețe să scrie și să citească și, să dea Domnul, ca pe 1 septembrie el să meargă pentru prima oară în clasa întâi. Vrem ca el să-și înceapă studiile anume în limba ucraineană ca după încheierea războiului, când ne vom întoarce acasă, să poată învăța într-o școală cu predare în ucraineană.

- Exemplul familiei voastre demonstrează că educația este o prioritate pentru voi: căutați diferite opțiuni pentru a le oferi copiilor cunoștințe, chiar și în aceste circumstanțe dificile...

Zuhra: Deja nu mai sunt vremuri de altădată. Acum totul se bazează pe educație, de aceea ne dorim ca copiii să dobândească cunoștințe. Eu, spre exemplu, nu am absolvit nici măcar gimnaziul. Nu am avut această posibilitate din cauza priorităților. Am absolvit șase clase, am învățat a citi, a scrie și atât. Copiilor mei nu le doresc asta.

Mihail: În perioada mea erau aceleași priorități: mai mult de 50 la sută din copii nu învățau, nu frecventau școala. Dar eu am reușit totuși să obțin studii medii complete. Părinții mei conștientizau că asta este important, au depus efort și eu am absolvit școala. Circumstanțele însă nu mi-au permis să aplic la vreo universitate. Acum deja noi ne străduim pentru tânăra generație. Și vom depune efort ca copiii noștri să absolvească nu doar școala, dar să aibă posibilitate să-și continue studiile... Acum și ei trebuie să depună maxim efort, deoarece sunt într-o vârstă, când încă nu prea dau importanță educației. Asta cu timpul vine conștientizarea că trebuia să înveți de două ori mai mult.

- Unde vedeți viitorul familiei voastre?

Zuhra: Dacă războiul se va termina, desigur, ne vom întoarce acasă. Dar dacă acțiunile de luptă vor continua, vom fi nevoiți să rămânem aici.

Mihail: Ne vom strădui să ne aflăm acolo, unde există siguranță pentru copii, în primul rând. Cu toate acestea, noi mizăm pe faptul că războiul se va termina, că vom avea degrabă cu toții un cer pașnic deasupra noastră și că vom putea reveni acasă. Nu ne dorim nimic mai mult. Este foarte grea viața în străinătate. Când trăiești o viață acolo și într-un moment ești nevoit să începi totul de la zero în altă parte, este foarte complicat. De aceea, orice ajutor acum pentru noi este foarte important. Inclusiv, și suportul pe care l-am primit din partea People in Need: accesul la educație pentru copii și asigurarea lor cu haine de iarnă, în cadrul campaniei recente. Asta ne-a ajutat mult, vă mulțumim.

La momentul publicării acestui interviu, Tristan, fiul mai mic al lui Mihail și Zuhra, a început deja cu succes să frecventeze Centrul de Educație Digitală din Comrat, unde facilitatorii noștri îi transmit cunoștințele necesare și îl pregătesc pentru noul an școlar.