„Eu n-am văzut în ochii niciunui refugiat liniște și calm. Am văzut doar priviri speriate”. De șase luni, Aliona știe cum e să lucrezi în domeniul asistenței umanitare

Publicat: 19 aug. 2022 Timp de citit: 6 minute
„Eu n-am văzut în ochii niciunui refugiat liniște și calm. Am văzut doar priviri speriate”. De șase luni, Aliona știe cum e să lucrezi în domeniul asistenței umanitare
© Foto: Diana Grădinaru

„People in Need se axează pe grupurile dezavantajate, iar eu mi-am dorit întotdeauna să-mi dedic activitatea oamenilor din comunitatea în care trăiesc, să fac ceva ce i-ar putea ajuta, în special pe cei care, din varii motive, nu-și pot permite un trai decent și care au nevoie de susținerea noastră. Iată de ce am hotărât să mă alătur echipei People in Need Moldova și să contribui și eu, cu tot ce-mi stă în puteri, la o viață mai bună pentru semenii mei.”

Aliona Plugaru, absolventă a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți și a Colegiului Pedagogic din Botoșani, România, are un parcurs profesional de peste 20 de ani în sectorul asociativ. A fost inițial parte a echipei Centrului „Contact” – organizație în cadrul căreia a administrat un program de granturi mici de dezvoltare comunitară în regiunea de nord. Aliona a desfășurat o activitate de pionierat, învățându-i pe oamenii din cele mai îndepărtate sate ale Moldovei ce este societatea civilă și cum să elaboreze și să obțină proiecte care să soluționeze probleme stringente din comunitate – cele de sănătate, economice și de educație. 

Ulterior a trecut la „Pro Cooperare Regională”, o altă organizație neguvernamentală cu ajutorul căreia au fost renovate școli și grădinițe. Și tot prin contribuția acesteia și a donatorilor implicați, s-a reușit crearea a nouă grupuri de acțiune locală (GAL-uri) în zona de nord, care au fost ajutate să pună în aplicare proiecte economice, sociale și de infrastructură, care să facă viața comunităților mai ușoară.

Începând cu luna martie 2022, Aliona s-a alăturat echipei de țară a People in Need, devenind coordonatoarea regională pentru zona de nord. Decizia ei a fost determinată de profilul organizației – unul umanitar, iar pentru ea acest lucru însemna că, de fapt, urma să lucreze tot pentru oameni. La aproape șase luni de la acea decizie, este mulțumită de ceea ce face.

„Împreună cu colegii mei, asistenți în teren, încercăm să ajungem la toate familiile din raioanele de nord și municipiul Bălți, care momentan găzduiesc refugiați din Ucraina, și să-i ajutăm să primească asistență financiară, oferită de organizațiile internaționale. Încerc, de asemenea, să comunic cât mai des cu reprezentanții direcțiilor raionale de asistență socială, ai primăriilor locale și să-i implic și pe ei în activitatea noastră, în special cea de informare – pentru că ne dorim să se știe că există posibilitatea de a primi bani datorită proiectelor People in Need pentru toți moldovenii care găzduiesc refugiați. Încercăm, astfel, împreună să ajungem la toți oamenii și să-i ajutăm”, spune Aliona.

„Războiul este o tragedie pentru umanitate”

Niciodată nu s-a gândit că va ajunge să lucreze într-o perioadă plină de nesiguranță și într-un spațiu atât de apropiat unui război. Deși a văzut multă suferință în experința sa de peste 20 de ani, recunoaște că războiul din Ucraina a afectat-o destul de mult: „Războiul este o tragedie pentru umanitate. Toți am fost într-o alertă permanentă pentru că nu știam ce ne va aduce ziua de mâine. Și în aceste condiții, a trebuit să-i ajutăm pe vecinii noștri, care au fugit din calea războiului, să depășească situația de criză. Ne-am înarmat cu răbdare, calm, am căutat răspunsuri la întrebările lor și le-am oferit soluții, acolo unde am putut.”

Printre responsabilitățile Alionei și a echipei pe care o conduce era înregistrarea familiilor care găzduiesc persoanele venite din Ucraina, pentru a primi suport financiar de la donatori precum Uniunea Europeană, prin intermediul Direcției Generale Protecție Civilă și Operațiuni Umanitare Europene, sau Programul Alimentar Mondial. Dar din dorința de a face și mai mult, ea și colegii săi ajutau refugiații, în mod voluntar, să se înregistreze pe platforma online uahelp.md, pentru a beneficia și ei de asistența necesară. Și asta pentru că mulți nu știau cum să facă acest lucru, în special persoanele în etate, iar alții erau stresați.

„Eu n-am văzut în ochii niciunui refugiat liniște și calm. Am văzut doar priviri speriate, oameni care au fugit din calea războiului, care trăiesc cu frică în fiecare zi. Încerc să le vorbesc calm, să-i tratez cu înțelegere și să-i ajut pe cât este posibil și le ofer informație suplimentară, să le spun unde ar putea beneficia și de alte oportunități și ajutoare. Încerc să-i încurajez, să le spun că totul va fi bine. Și eu cred că va fi bine.”

Bunătatea e în sângele moldovenilor

Am întrebat-o pe Aliona ce crede că i-a determinat pe moldoveni să-și deschidă ușile pentru zecile de mii de ucraineni. Răspunsul ei? „Oamenii noștri merită toată lauda și aprecierea pentru felul în care au răspuns acestei tragedii. Atâta empatie nu am văzut în viața mea. Mulți dintre ei mi-au spus că au probleme de sănătate, că nu au suficiente resurse, dar merg la aceste sacrificii și-i ajută pe refugiați pentru că așa simt ei că trebuie să facă. Și asta ține de cultura și educația noastră. Noi întotdeauna am dat din puținul nostru celor ajunși în impas, și nu doar ucrainenilor. Bunătatea e în sângele moldovenilor.”

A impresionat-o o bătrână din raionul Briceni, căreia feciorul i-a adus acasă două fete orfane din Ucraina. Deși una dintre ele a decis să se întoarcă acasă, după câteva zile a rugat, cu lacrimi, la telefon, să fie primită înapoi. Se obișnuise aici, în Moldova. Bătrâna era bolnavă, își planificase și o intervenție chirurgicală, dar a amânat-o până la urmă. A ales să stea cu cele două fete acasă, să le ofere adăpost și să le ajute să se simtă în siguranță.

„În fața ochilor îmi stă imaginea unei bunici și nepoții ei de care avea grijă în lipsa mamei. Copiii plângeau și nu-și lăsau din mâini jucăriile învechite de timp și de război, jucării care le aminteau de casă, de mama pe care nu încetau s-o cheme. Dezolantă această imagine a războiului văzut prin ochii copiilor, copii ai războiului”, povestește Aliona.

Este important să prețuim oamenii care lucrează în domeniul asistenței umanitare

La sfârșitul fiecărei zile de muncă Aliona își pune întrebarea ce ar putea face mai bine ca ziua de mâine să fie mai eficientă. Spune că obosește fizic, dar se încarcă de energie, entuziasm și putere de muncă din lucrurile bine făcute, din faptul că prin tot ce face ea îi ajută pe alții. Or, atunci când lucrezi cu plăcere nu te epuizezi și dacă faci ceea ce-ți place, ești un om fericit.

Același lucru ea îl spune despre colegii săi din oficiul People in Need Moldova de la Bălți. Fiecare dintre ei are istorii emoționante despre persoanele pe care le-au ajutat datorită proiectelor de asistență umanitară. Fiecare dintre ei își dedică timpul și energia pentru oameni necunoscuți, dar care au nevoie de susținere în aceste timpuri dificile. Spre exemplu, Irina, colega Alionei, se trezește în fiecare zi la ora patru dimineața și parcurge o distanță de peste 60 de km pentru a ajunge la serviciu. Eforturile lor nu sunt întotdeauna văzute, însă bucuria de a fi utili oamenilor îi face să continue această muncă.

Aliona crede cu tărie că activitatea în domeniul asistenței umanitare nu este pentru fiecare. Este doar pentru oamenii speciali.

„Din punctul meu de vedere, nu poți să lucrezi într-o organizație cu profil umanitar dacă nu ești empatic, dacă îți este indiferent ce se întâmplă în jurul tău și dacă tragedia altcuiva nu te afectează. Este important să prețuim acești oameni, pentru că datorită lor o bună parte din problemele sociale, economice ale celor aflați în situații dificile de viață sunt soluționate. Și asta pentru că ei găsesc timp, putere și resurse de energie ca să-și servească semenii și comunitățile din care fac parte, dar și să ajute oamenii să-și construiască o viață mai ușoară. Și asta face umanitatea mai bună.”
Autor: Diana Grădinaru, Asistent comunicare

Articole similare