Lumina în întuneric: forța Lucrătorilor Umanitari în fața suferinței

La 19 august, când marcăm Ziua Mondială pentru Asistență Umanitară, e momentul potrivit să subliniem situația îngrijorătoare din acest domeniu, în special numărul din ce în ce mai mare de atacuri asupra lucrătorilor umanitari care, își îndeplinesc misiunea nobilă în cele mai „fierbinte” regiuni de pe glob.

Lucrătorii umanitari provin adesea din regiunile afectate și anume ei devin cel mai frecvent victime ale atacurilor. Doar de la începutul anului curent au fost uciși 192 de lucrători umanitari, 119 dintre ei reprezentând personalul local.

De peste 30 de ani, People in Need răspunde cu promptitudine la situațiile de urgență din întreaga lume. În prezent, colegii noștri oferă asistență populației locale în nouă țări, identificate de ACAPS Humanitarian Access Overview ca cele cu limitări de acces „foarte mari” sau „extreme”. Una dintre aceste țări este Ucraina, care trece deja mai bine de 900 de zile printr-un război de amploare.

În ciuda haosului și durerii cauzate de acest război, conflictul a scos la iveală trăsături umane valoroase precum compasiunea și solidaritatea. Recent, am avut ocazia să mă alătur echipei People in Need din Ucraina și să observ îndeaproape curajul și altruismul acestor lucrători umanitari, colegilor noștri, care reușesc să aducă o rază de lumină în viețile celor afectați de război. Aceștia continuă să își îndeplinească necondiționat datoria zi de zi, chiar și atunci când trebuie să se echipeze cu căști și veste antiglonț pentru a ajunge la cei care suferă și au nevoie de ajutor lor. Împreună cu ei am reușit să traversez Ucraina de la Vest la Est, am vizitat localitățile eliberate de ocupația rusă, am observat viața din apropierea liniei frontului și am întâlnit mulți oameni minunați cărora organizația noastră le oferă sprijin în aceste vremuri grele.

„Noi deja ne-am plâns toate lacrimile... Acum trebuie să ne îndeplinim misiunea”

Misiunea lucrătorilor umanitari este extrem de provocatoare, mai ales în contextul unei crize. Pe lângă riscurile personale la care se expun 24/24, aceștia sunt confruntați direct cu suferința celor pe care îi ajută. Diferența între a citi despre război și a trăi efectiv experiențele sale este profundă. A privi în ochii celor care trăiesc un coșmar zilnic aduce o conștientizare dureroasă a realității conflictului. Adesea în acești ochi poți citi întrebarea retorică: „Cu ce oare am greșit, de ne se întâmplă asta?”, dar nu ai cum avea un răspuns la această întrebare...

Mergând în câteva localități mai la nord de Kiev, unde People in Need restabilește locuințele oamenilor parțial distruse de război, am fost copleșit de poveștile localnicilor și de suferințele prin care au trecut. Chiar și cu toată experiența mea în jurnalism, am simțit fiori de la descrierile lor. Însă colegii ucraineni în acel moment își îndeplineau misiunea cu calm și profesionalism. Explicația pe care am primit-o ulterior de la una dintre colege a fost scurtă, dar profundă: „Noi deja ne-am plâns toate lacrimile... Acum trebuie să ne îndeplinim misiunea”.

Și asta nu ar însemna că războiul i-a făcut mai duri sau mai puțin empatici. Dimpotrivă, trăind ororile războiului alături de acești oameni, ei cel mai bine le înțeleg durerea și suferințele. Dar, în același timp, colegii noștri ucraineni conștientizează că trebuie să găsească forțe interioare, să fie tari și indiferent de circumstanțe să-și facă lucrul, pentru a-i ajuta pe ce-i aflați în nevoie.

„Întâlniri care contează: empatia ca sursă de alinare în comunitățile afectate de război”

În prezent, pentru mulți dintre ucraineni asistența psiho-emoțională a devenit la fel de crucială ca și ajutorul material. În timpul vizitelor în comunitățile afectate, am observat cât de mult prețuiesc oamenii simpla interacțiune umană și empatia oferită. Pentru mulți dintre ei este important să știe că nu sunt uitați și cuiva îi pasă de soarta lor.

În timpul întâlnirilor cu populația locală din satele și orașele unde People in Need acordă asistență, am observat fericirea cu care oamenii își împărtășesc amarul și micile bucurii cu echipa noastră. Pentru unii bătrâni din zonele rurale, vizitele colegilor noștri sunt un „eveniment special”, mai ales în contextul singurătății accentuate de război.

„Fericirea există”

În ciuda războiului sângeros, atacurilor zilnice și alarmelor care nu încetinesc, oamenii din Ucraina continuă să găsească motive de optimism și de bucurie. Unii își găsesc alinarea în familie, alții încearcă să fie cât mai utili pentru comunitatea lor și pentru cei nevoiași. În satul Șahove din regiunea Donețk, aflat la doar 20-25 km de linia frontului, am întâlnit-o pe Svitlana, lucrător social, care zilnic le vine în ajutor consătenilor săi. 

Acolo People in Need a deschis o spălătorie socială pentru persoanele în etate și cele vulnerabile. Svitlana zilnic lucrează la această spălătorie, prin mâinile ei trecând zeci de kilograme de rufe nu doar a consătenilor, dar și a persoanelor vulnerabile din satele vecine.

Deși nu are o muncă deloc ușoară, ea povestește cu entuziasm despre ceia ce face și este fericită că poate ajuta persoanele care au nevoie de suportul ei. Vizibil obosită și cu un chip necăjit de toate greutățile prezentului, Svitlana prinde aripi, când începe a povesti despre oamenii pe care-i ajută. Cu un zâmbet sincer, care-i reduce puțin din oboseală, și cu un luciu în ochi femeia vorbește despre rutina sa zilnică, care pentru mulți oameni din comunitate este un ajutor enorm.

Deși trupele rusești înaintează zilnic, pas cu pas, pe direcția satului lor, iar exploziile devin tot mai sonore, localnicii continuă să își exprime recunoștința pentru ajutorul primit și să împărtășească speranța că vor avea parte de pace și de o viață mai bună. Mătușa Kateryna, o femeie foarte pozitivă care regulat se folosește de serviciile spălătoriei, a ținut să mulțumească de nenumărate ori tuturor celor, care au contribuit la realizarea acestui proiect, menționând că spălătoria îi este de mare ajutor acum. Bucuroasă de vizita echipei PIN, mătușa Kateryna a spus că de când a început războiul nu prea are parte de oaspeți și deseori nici măcar n-are cu cine schimba o vorbă. De aceea a profitat de întâlnirea noastră pentru a mai povesti despre viața pe care o duce și despre visul ei cel mai mare.